The Express

În această noapte, fotbalul american își alege cîștigătoarea, în cel de-al 44-lea Superbowl, în Miami (în această noapte pe Sport1 de la 1.30 1.00, pentru abonații UPC), în înfruntarea dintre New Orleans Saints și Indianapolis Colts, duel direct între Drew Brees și Peyton Manning. Am urmărit meciurile din playoff sezonul ăsta, ceva mai multe ca în alți ani. Despre Colts nu știu prea multe, dar vor avea mare bătaie de cap cu ofensiva Sfinților din New Orleans, pe care am văzut-o la lucru de cîteva ori. Iar dacă e fotbal american, trebuie să fie neapărat un film despre fotbal american.

Colecția mea virtuală a strîns deja mai multe titluri la temă, despre care am mai povestit anul trecut, Any Given Sunday, Varsity Blues, The Replacements, Remember The Titans, We are Marshall, Jerry Maguire, Gridiron Gang, The Game Plan și, mai nou, The Blind Side. Am adăugat ieri un nou titlu în serie, The Express (2008), povestea adevărată a primului fotbalist de culoare care avea să cîștige cel mai rîvnit trofeu al fotbalului universitar american. Cu un Dennis Quaid care, după ce a interpretat rolul quarterback-ului Cap Rooney, acum zece ani, în Any Given Sunday, intră de data asta în pielea antrenorului Ben Schwartzwalder, și Rob Brown, care schimbă terenul de baschet din Finding Forrester cu gazonul de fotbal american, pentru a-l interpreta pe Ernie Davis, poreclit "expresul" din Elmira pentru viteza cu care alerga pe teren.

"The Express" este o drama biografica ce urmareste viata si activitatea jucatorului de fotbal american Ernie Davis, cel care a devenit un simbol al miscarii de emancipare a negrilor din America la inceputul anilor '60, inlaturand bariera dupa bariera, luptand pentru egalitate intre oameni indiferent de rasa, nationalitate sau origine etnica si reusind sa schimbe pentru totdeauna modul in care fanii priveau sportivii de culoare. Crescut in saracie intr-o zona miniera din Pennsylvania, sub indrumarea atenta a antrenorului sau Ben Schwartzwalder, Ernie Davis s-a transformat intr-o legenda a fotbalului american, conducand echipa universitatii "Syracuse Orangemen" la campionatul national in anul 1960 si fiind primul jucator afro-american care a cucerit trofeul Heisman in anul 1961 si care a fost selectat pentru a activa in NFL.

Recomandat de Cinemagia, MyMovie.ro și ProVideo.ro.

These girls fall like dominos

The Big Pink - Dominos

Recommended by me. Enjoy!

Muvix

Este oferta internetului prea abundentă în materie de filme? Este. Noutăţi la capitolul ăsta? Puţine.

Una dintre ele, însă, demnă de luat în considerare, proiectul muvix.ro . Prin ce se deosebeşte de oferta anterioară? Prin aceea că filmele sînt legale, şi nu se pot descărca, ci doar vizualiza. O altă iniţiativă lăudabilă a MediaPro, după magazinul de filme pe dvd şi bluray promovie.ro . Muvix.ro e atragător prin modul relativ facil de plată, care seamănă întrucîtva cu metoda de încărcare prepay a unui telefon. Preţuri între 1 şi 3 euro pentru un film, care, după accesare, poate fi vizualizat de mai multe ori timp de 24 de ore.

Plus, o ofertă de filme demnă de luat în considerare, mai ales prin selecţia de producţii româneşti. În total, 46 de filme deocamdată, cît proiectul se află în stadiu beta.

Beneath the song

Maria Taylor - Song Beneath the Song

Recommended by the Tree Hill Crew. Enjoy!

Cartea cu povești

Am aproape o oră de împușcat fanatici islamiști și ultranaționaliști ruși în Call of Duty. Destul sînge pe seara asta. Mă așteaptă un film ceva mai încolo, nu unul din favoritele mele, ci unul care trebuie să-i îmbunătățească bruma de cultură cinematografică cinefilului. Pînă atunci, însă, un pahar de vin, un pic de tutun și, mai ales, continuarea poveștii...

Povestea e o carte. Între celelalte preocupări extra profesionale, găsesc timp, din ce în ce mai mult, odată cu trecerea anilor, și pentru cărți. Asta poate și pentru că poveștile Hollywood-ului din ultimii ani le fac cărților o din ce în ce mai slabă concurență. Dacă stau să rezum bookiseala din ultimii ani, ajung la concluzia că, deși am redevenit client al bibliotecii municipale, cele mai multe volume le-am lecturat tot pe calculator. Incomodă activitate, dar cele aproape 700 de titluri de cărți în format digital adunate în ultima vreme sînt, recunosc, o tentație căreia cu greu îi pot rezista.

Am avut - cu mici intermitențe - o pauză de aproape zece ani de lectură. Imens, necititule! Cărți, la propriu. Lecturate de plăcere. Înlocuite profesional de mii de articole de presă, cele mai multe, firește, online, dar și de insipidele manuale de economie, marketing, contabilitate etc. De ce zece ani? N-am nimic de spus în apărarea mea. Era o vreme în care ajunsesem să urăsc lectura, din toată inima. Trebuie că ura asta avea legătură cu școala. De la amintirea verilor în care se adunau liste de pînă la 50 de volume care trebuiau lecturate pe nerăsuflate, pentru ca rezultatul să fie pus pe masă profesoarei, într-un registru de rezumate, comentarii, fișe de lectură etc, la prima oră de limba română din noul an școlar. Așa am ajuns să urăsc și prima oră de română, pentru că tema de vacanță nu era niciodată gata, bună, completă. Cum aveau să concureze cărțile cu soarele, cu iarba verde, cu mingea, cu scăldatul și cu toate celelalte ale verii? E drept, bagajul de vacanță, pe oriunde mergeam, conținea cîteva cărți. Întotdeauna începeam vacanța și îmi spuneam că, la toamnă, prima oră de română va fi să fie altfel. Dar pentru că vara biruia de fiecare dată și niciodată nu mai ajungeam și la cărți, am ajuns să le urăsc. Și, așa, multe titluri frumoase ale copilăriei și adolescenței s-au pierdut. Apoi, noțiunea de timp liber s-a estompat pînă într-atît încît, sugrumat de cititul în interes de serviciu, cititul de plăcere a devenit o amintire.

Și tot calculatorul - atît de urît de multe ori, după preaplinul de gaming, internet, știri despre politici prea ineficiente, simone prea senzuale sau prafuri nu prea sportive - mi-a redeschis ușa bibliotecii. Acolo unde căutam muzici, filme, softuri am descoperit titlurile acelea de care nu mă despărțisem, pe vremuri, în cei mai buni termeni, îndemnîndu-mă să șterg praful de pe înșiruirile de cuvinte. L-am șters, încet, cu oarecare teamă, asemănătoare fricii de întuneric de acum mulți, mulți ani. Și, așa cum un sportiv nu îndrăznește să apuce la sală haltera de 80 de kilograme de la prima ședință, așa am considerat potrivit să încep cu începuturile începuturilor, pînă să am curaj să privesc în ochi autorii de categorie grea.

Prima încercare. Primul roman. Cinci volume. Citite pe calculator. Incomod demers. Monitor CRT. Ochi obosiți. Și puțin timp liber. Șase săptămîni. După care, ca după o dușcă bună băută din izvorul tămăduirii, m-am întrebat cum am putut să stau atît de mult timp fără cărți. Dureroasă încercare pentru ochii mei, motiv pentru care redeschid și ușa bibliotecii municipale. Plăcută reîntîlnire. Multe luni, romane, volume întregi, la concurență cu filmele mele preferate. A apărut apoi, imens, monitorul wide LCD, iar pragul bibliotecii l-am trecut ceva mai rar.

20 inch Philips 200WS

Lectură mult mai plăcută pe LCD, însă același efort considerabil mai mare față de foaia de hîrtie, de multe ori ușor prăfuită, de multe ori îngălbenită, întotdeauna parfumată cu parfumul anilor. Și, între timp, și cu o altă încercare temerară, asemănătoare nebuniei unui bungee jumping sau sky diving, al cititului unui roman întreg... pe ecranul telefonului mobil. Nebunie dusă pînă la capăt. Ochii mei nu mi-au mulțumit deloc, motiv pentru care nu vă recomand să încercați așa ceva acasă.

Apoi, ecuația cititului mi-a fost tulburată de o nouă necunoscută. L-au numit e-book reader, gadget bazat tot pe un ecran electronic, dar care - zice-se - nu obosește deloc ochii prin tehnologia e-ink, fără iluminare din background ca monitoarele noastre obișnuite. Descarci cartea de pe net, pdf, sau doc, sau txt, sau alte formate, încarci și lecturezi. Se zice că senzația e aceeași ca atunci cînd citești o carte normală. Nici nu mai știu care a fost primul, ori Kindle de la Amazon, ori PRS-urile celor de la Sony. Mi s-au părut mai atractive PRS-urile, după funcțiile citite în review-uri peste review-uri. Oprit, prohibitiv, deocamdată, de prețuri, în jurul a 200 - 250 de euro, și de faptul că - deh, necitiții de români - ele nu sînt disponibile încă pe la noi. Apoi s-au aruncat și alți producători pe nișă, iar Emag a adus primul e-book reader în România, la sfârșitul anului trecut, creația celor de la iRiver. Rămîn, deocamdată, la cărțile mele, urmărind cu interes cum va evolua piața de la noi, pentru că se zvonește că în 2010 mulți producători ne vor asalta cu asemenea device-uri. Mai crește concurența, mai scad, poate, prețurile. Eu tot un Sony PRS 505 aș prefera și abia aștept să-l găsesc și pe la noi, fără să fiu nevoit să încerc marea cu degetul și să-l comand de la prieteni de peste mări și țări sau de pe Amazon.

Sony PRS 505 e-book reader

Să fie e-book reader-ul ăsta cartea viitorului? Tot ce e posibil. Are plusuri prin funcționalitate, minusuri prin restricția formatelor, a drepturilor de autor de la noi și a accesibilității. Plus refuzul hotărît al cititorului de modă veche pentru care plăcerea de a citi înseamnă cel puțin pe jumătate mirosul de bibliotecă și foșnetul paginilor între degete. În sprijinul lui, editorii de carte au aruncat pe piață un nou format al cărții în format clasic. Aduce a livre de poche. Se citește, curios... transversal. Am luat azi primul asemenea exemplar scos în România, de gsp și Humanitas, „Nostalgia” lui Cărtărescu. Tehnologie dwarsligger olandeză, un fel de iPod al cărților, spun ei. Hîrtie extrem de subțire, ecologică. Interesant concept, dar, dacă aș fi fost acel cititor de cărți de modă veche, aș fi spus că nu m-a cucerit noul format cu care editurile încearcă să lupte împotriva cărților în format electronic.

Carțile în format Dwarsligger

Așa că rămîn, deocamdată, la cărțile mele în format electronic, în românește, pe monitorul LCD. Mă așteaptă cam 300 de autori. Aproape 700 de lucrări. Cu escapada oricînd la îndemînă a unor proiecte de genul liternet.ro sau chiar gutenberg.org, pentru vremea în care voi găsi de cuviință că stăpînesc engleza pînă într-acolo încît lectura de vacanță să fie plăcută și în limba vorbită în Albion. Cu plăcerea vinovată de a-mi cumpăra colecția Jules Verne de la Adevărul, despre care am mai povestit, doar pentru formatul grafic ce îmi aduce aminte de cărțile copilăriei. Și cu speranța că mult doritul Sony PRS 505 (ori vreo rudă a lui) mă va aștepta sub bradul Crăciunului lui 2010. Sau, poate, de ce nu, chiar mai devreme.

Acum vă las, pentru că mă așteaptă paharul de fetească negră, tutunul și, mai ales... povestea.

Strange

Sharam feat. Kid Cudi - She came along

Recommended by me. Enjoy!

Unghiul mort

Leigh Anne Touhy: Find some time to figure out another bedroom for you.

Michael Oher: This is mine?

Leigh Anne Touhy: Yes sir.

Michael Oher: I never had one before.

Leigh Anne Touhy: What, a room to yourself?

Michael Oher: ...A bed.

Blonda

Primul lucru care mi-a îndreptat atenţia către "The blind side" (2009) a fost prezenţa Sandrei Bullock. Mi-a plăcut dintotdeauna, chiar şi după cîteva pete întunecate ale CV-ului său, "Speed 2" sau, şi mai rău, "Demolition man". După două filme mai puţin reuşite, după părerea mea, în care a jucat în 2009 ("All about Steve" şi "The Proposal"), speram, în sfîrşit, ca al treilea său film de anul trecut, mai ales într-unul care are legătură şi cu fotbalul american, să fie o reuşită. Apoi a venit, zilele trecute, şi Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă într-o dramă, pentru rolul din "The blind side", care a dus filmul în topul priorităţilor mele cinematografice ale începutului de an, chiar dacă, de fiecare dată cînd mă pregătesc să urmăresc un film premiat, am o strîngere de inimă, pentru că opţiunile criticilor bat rareori cu cele ale cinefililor obişnuiţi.

Filmul

Wow! Am recunoscut că am o slăbiciune pentru fotbalul american, dar "The blind side" este mult mai mult decît fotbal. (Precizare importantă mai ales pentru aceia dintre voi care elimină din start un film doar pentru că are legătură cu sportul). Era ora 2.45 dimineaţa cînd l-am terminat şi primul lucru la care m-am gîndit a fost că trebuie să-l văd din nou, neapărat, a doua zi. Pentru că povestea lui Big Mike, puştiul negru semi-analfabet cules de pe străzi de o familie de albi din Memphis şi drumul său pînă la cel mai înalt nivel al fotbalului profesionist - poveste inspirată din cartea lui Michael Lewis -, ţine spectatorul cu sufletul la gură, pe parcursul celor două ore ale filmului regizat magistral de John Lee Hancock. Iar Sandra Bullock face o partitură de zile mari în rolul lui Leigh Anne Touhy, femeia mîncătoare de oameni care nu reuşeşte să-şi stăpînească emoţiile în urma deciziei de a-l primi pe tînărul negru în familia şi în inima sa.

Povestea

Coach Cotton: What did you say to him?

Leigh Anne Touhy: You should really get to know your players. Michael scored in the 98th percentile in protective instincts...

Orice film care are ataşată menţiunea "inspirat din fapte reale" prezintă o atracţie suplimentară pentru mulţi cinefili. Am descoperit că este şi cazul lui "The blind side" abia la final. După cum istoriseşte Sandra Bullock la început de film, povestea lui Michael "Big Mike" Oher începe în momentul celei mai groaznice accidentări care a putut fi urmărită vreodată în direct în fotbalul american.

În 1985, placajul apărătorului Lawrence Taylor asupra pasatorului Joe Theisman i-a distrus acestuia din urmă oasele piciorului drept şi şansele de a mai juca fotbal vreodată. Lawrence Taylor a făcut placajul criminal din "unghiul mort" - "the blind side", zona în care pasatorul nu are vizibilitate. Urmările acestei faze incredibile au provocat regîndirea întregii strategii a echipelor de fotbal american, determinînd apariţia unor posturi speciale în echipă, acelea ale jucătorilor care protejează pasatorul.

Aceşti protectori sînt, de cele mai multe ori, giganţi de proporţii impresionante. Unul dintre aceştia este şi Michael "Big Mike" Oher. A fost selecţionat pentru prima dată în 2009 de o echipă de top, Baltimore Ravens. (Fanii fotbalului american pot urmări, pe Sport1, finalele celor două conferinţe în acest weekend şi Superbowlul pe 7 februarie). Ravens au pierdut şansa de a avansa în acest sezon, fiind eliminaţi din playoff, dar Michael Oher, la cei numai 23 de ani ai săi, mai are timp mulţi ani să-şi spună cuvîntul pe terenul de fotbal.

Michael Oher este un adolescent afro-american, analfabet, şi supraponderal, din Memphis, provenit dintr-o familie cu 13 copii în care tatăl a fost ucis, iar mama este dependentă de droguri, care a fost plasat de 6 ori în familii adoptive şi a fugit de fiecare dată pentru a duce o existenţă dificilă şi periculoasă pe străzi. Norocul băiatului se schimbă atunci când este adoptat de către soţii Leigh Anne şi Sean Touhy, care îi oferă un cămin stabil şi îmbelşugat, multă iubire şi compasiune şi o educaţie…

Film recomandat de Cinemagia.ro